Imi tot lasati mesaje si imi spuneti ca scriu frumos si ca ar trebui sa scriu mai des… Stau si ma intreb, daca as scrie tot ce simt, cine ar citi?!? Cat timp as pierde punandu-mi sufletul pe hartie zi de zi? Cate adjective as folosi sa iti descriu bataile inimii??? Cate figuri de stil as asterne doar pentru a aduce imaginile mai aproape?
Cum as descrie sentimentele astea contradictorii pe care le am? Ura si indiferenta, dorinta si pacatul. Este 00:00. Iar. Nu ma pot gandi la tine pentru ca nu vreau sa o fac. Nu imi amintesc saruturile alea tandre de unde se intalneste gatul cu parul la ceafa. Momentele in care pielea mea o ia razna ca o reactie alergica la corpul tau. Clipele in care tot ce aud sunt gemete de placere. Soapte de dorinta. Nimic legat de dragoste, pura pasiune! Tremurul degetelor tale pe coapsele mele, zumzetul buzelor unindu-se iar si iar si iar. Ochii razand fara cuvinte. Mainile ce se cauta pana ce se gasesc apoi se lipesc de placere. Sentimentul de maxima implinire trait cu ochii inchisi.
Cum? Cum as putea scrie toate astea... ?! cand eu le simt atat de bine!!!
Traiesc un pacat. O dorinta. Un adevar. Mint. Gresesc. Ma invalui in pasiune. Sunt eu cea care n-am fost niciodata. Cu tine, cel care ai fost mereu al meu cand nu mi-ai trebuit. La final, oricum nu vom fi doar noi, dar intotdeauna, ramanem amandoi! Noi doi si secretul nostru. Si pasiunea... si dorinta... si...
SUFLET DE FEMEIE Daca uneori m-ai intreba ce mi-as dori cel mai mult sa fiu, ti-aș raspunde ca nu mi-as dori sa fiu decat ceea ce sunt; adica om...mai precis femeie. Si atunci vei intreba de ce? Simplu... toate comorile ascunse si nevazute ale acestui univers nu le gasesti decat intr-un suflet de femeie...Din el iti extragi seva vietii, din el aduni tot ce-I mai pretios, si in el te vei si intoarce...Mama a celor trei universuri, ea iti daruieste nu numai sufletul ci chiar si viata ei...De ce ii renegi dreptul la a te iubi? De ce te sperie acest act de sacrificiu si renuntare? Lacrimile ei nu sunt decat mici picaturi din oceanul iubirii, ocean ce nu se releva decat celor ce au inteles ca drumul spre dasavarsirea propriului spirit se afla in femeia de alaturi; fiica, mama, iubita, toate la un loc nu alcatuiesc decat un integ...acela al dumnezeirii... | |
| Imagineaza-ti ca stai pe pamant si tot ceea ce se afla in jurul tau incepe si iti vorbeste।Incepi sa auzi cum creste iarba, sa simti cum raurile se intec in glume, florile isi tes vesminte colorate, asa cum sunt si porturile noastre stravechi... Totul tinde catre pace, calm si liniste...dar totusi senzatia de integ iti lipseste cu desavarsire. Langa toate aceste sunete ce tind sa te armonizeze cu vibratiile universului nu fac alceva decat sa te pregateasca pentru ceea ce vei auzi mai tarziu...Si acum hai sa mergem printre oameni...Opreste-te intr-o intersectie si, facand abstractie de trancaneala absurda a masinilor, incearca sa asculti sunetele sufletelor celor ce trec nepasatori, grabiti pe langa tine.Asa-I ca te surprinde ceea ce auzi? Atata tristete, atata zgomot inutil! Practic, toti cauta acelasi lucru...sunetul ca ii poate aduce in armonie cu ei insisi; degeaba incearca sa fie in armonie cu universul daca nu poti fi in armonie cu propriul tau suflet...Si acum asculta... auzi? E ca o soapta...ba nu ca un tril;unde-I? L-ai pierdut? Ba nu , se aude iar... Si incepi si cauti...si cauti... alergi grabit printre oameni in timp ce sunetul se amplifica, isi creste intensitatea....Si te opresti. Dezamagit? Se poate; caci in fata ta nu-I decat o femeie...Ba chiar una care te ignora complet, fiind mult prea ocupata de cei doi pusti ce trag neincetat de gandurile ei... Pleci mai departe...si iarasi reverberatia sufletului tau rezoneaza cu acel sunet! Nu, nu se poate! Uite-te la ea! E...batrana? Poate... nu te contazic. In ea s-au adunat experieant a sute si mii de ani de sunete...Cum ai mai vrea sa fie tanara? Fara sa vrei, incepi sa o urmaresti... Ne-am oprit cu totii pe o banca... eu iti tineam tamplele fierbinti in brate... ea era atenta la sunetele sufletelor copiilor sai...Asculta acele sunete si poate ai sa intelegi...Asculta...Asculta...Priveste in sufletul tau si in al ei... Urmeaza cursul sunetelor si al iluminatiilor pe care ochiul mintii tale le vede si incepe sa le recunoasca... Esti la inceput de drum;celula in trupul mamei tale te uiti uimita cum Dumnezeu iti intinde mainile sale si te mangaie , ca apoi sa te vezi alaturi de sufletul tau... Sunteti doi frati pusi pe joaca ce nu mai au astampar...Iar mama rade; caci sufletul ei intelege muzica voastra si se bucura de faptul ca amandoi sunteti gata sa faceti fata celorlalte sunete ale lumii.Si iata-va! Poznasi si curiosi precum doua raze de soare scapate de sub un nor bosumflat dati senzatia oamenilor ca pe voi( sau pe tine) nu va preocupa decat jucariiloe si degetele de la picioare!Dar mama atenta si vigilenta stie ca acum este timpul sa deveniti unul si una in toate caci incepe si canta pentru tine descant strabun al marilor initiati. Acum iti amintesti? Vad ca da , caci ochii tai stralucesc asemeni ochilor de copil ce s-a oglindit in sufletul mamei...in Sufletul Lumii. Ai ajuns la varsta cand inima ta isi cere drepturile sale! Dreptul de a iubi, dreptul de sacrificiu, dreptul de a-si cunoaste jumatatea.Si o vezi... E speriata de transformarile din interior, de constientizarea propriei puteri... puterea de a transforma lumea, de a transforma vieti;a ta , a ei.Puterea de a se transfigura si de a te transfigura.Din pacate nu intelegi...Si ceea ce tu vezi, nu mai corespunde cu sunetul ce-l ascultai la inceput...nu-i decat ceva intunecat. Lasa-l, fugi!!!!Inima ta se zbate speriata, te musca cu furie, te palmuieste chiar, dar tu nimic....Dorinta te ineaca intr-o mare de iluzie...nu simti decat puterea de a poseda...si ti-ai implinit dorinta! Dar?... Sufletul ei suna altfel.... E mai profund, mai amplu...nu mai este sunetul pe care l-ai cunoscut la inceput...Este ceva atat de rascolitor, incat geamatul lui iti biciuieste nervii.Si totusi , nu-I un cantec de jale...e unul mai deosebit, unul de sacrificiu.Da de sacrificiu. Caci in iubirea ei, si-a permis acest sacrificiu al propriei persoane...Si in timp ce sufletul tau rezoneaza cu o cutie de tinichea goala, al ei suna ca o orga intr-o biserica. Degeaba iti pare rau...Ca sa mai simti unitatea voastra va trebui sa lupti, sa ridici munti de sacrificiu pana cand sufletul lumii te va ierta... NU al ei, caci ea nu stie dacat sa ierte.....Dar nu acum.Acum trebuie sa ne terminam calatoria. Priveste-o cat de bucuroasa se simte!O vezi ca infloreste si nu stii de ce?! Simplu...E femeie...Toti ingerii se pleaca in fata celei ce daruieste suflet din sufletul ei. Priveste si asculta...Simti cum sunetul tau se inalta spre cele 7 culmi ale paradisului; te nasti odata cu mica celula. Cresti creezi viata asemeni Mamei Pamant, devii Fiul Divin si Mama Divina....simti cum totul in jurul tau se transforma in lumini orbitoare, lumini ce se materializeaza in ea;Mama Divina, Maria, femeia primordiala, Eva... Sufletul tau s-a impacat cu sine si vrea sa mai ramana...dar...picuri mici de ploaie iti uda fata....Tresari buimacit si privesti in jur...Trecatori grabiti cu umbrele se uita ciudat la tanarul ca s-a trezit din alta lume. Te uiti in jur si nu mai recunosti nimic.Doar acel sunet iti persista in inima.Incurcat, zambitor te grabesti catre casa intrebandu-te mirat cum de ai putut sa adormi si ce mai ciudatenii ai visat...si totusi... In urma ta raman eu, intelegator si fericit ca inca un suflet si-a primit lumina....Cine sunt eu? Un suflet ratacitor de femeie... | |
« Rolul profesorului este în schimbare, într-o lume în care nu există adevăruri absolute şi în care neprevăzutul şi incertitudinea sunt prezente mereu. Se poate spune chiar că munca profesorului se transformă, din a fi o bancă de date, în a deveni mentor şi cercetător. Viitorul va pune la mare încercare practica şcolară şi rolul profesorului. »
